Viata e mai dreapta decat moartea – Narine Abgarian

Treizeci si una de povestiri inlantuite, ce alcatuiesc un adevarat roman despre locuitorii oraselului Berd, aflat la granita dintre Armenia si Azerbaidjan, a caror viata e schimbata pentru totdeauna de razboiul (cat se poate de real) abia incheiat (sau poate nu).

Aici, oamenii inca mai pun carne la garnita, aduna fructele, coc paine si tes covoare, dar viata fiecaruia se imparte in „inainte“ si „dupa“. Aproape fiecare dintre ei a pierdut pe cineva drag. Dar invata sa traiasca mai departe si sunt incredintati ca, atata timp cat mai ai un strop de putere, trebuie sa-i ajuti pe cei aflati in impas. Uneori, chiar pe un inamic. Astazi, orasul e acelasi – cu ninsori in februarie si aroma de miere pe campurile din imprejurimi in septembrie, cu batrani buni la suflet si incapatanati. Numai viata e altfel.

„«Cine poate sti care e unitatea de masura pentru suferinta?» In Viata e mai dreapta decat moartea, toata lumea isi primeste portia de suferinta. Berdul natal, atat de pitoresc in celelalte romane de Narine Abgarian, devine un loc din care se ridica spre cer un mare strigat de jale: durerea celor care raman. O carte care se opune singura, cu vorbele ei simple si frazele ei necautate, ororilor tuturor razboaielor. Marunte povesti care, impreuna, alcatuiesc un mare roman al nedreptatii istoriei. Este o carte care sangereaza aproape la fiecare fraza si totusi, ici-colo, raman cateva crampeie de gingasie intacte. Pentru ca scopul ei declarat este «sa refaca imbratisarile rupte». Prin volumul Viata e mai dreapta decat moartea, literatura contemporana s-a imbogatit cu o voce atat de puternica, incat ar trebui  sa se auda in toata lumea.“ (Ioana Parvulescu)

„Tonul neasteptat al acestei carti – nu un cantec de lupta, ci un recviem al iertarii – creeaza un efect terapeutic uluitor: pare ca ingerul mortii umbreste cu aripile lui pamantul Berdului, crimele sunt iertate, nodurile se desfac, iar   pe vechile morminte iarba inverzeste din nou.“ (Galina Iuzefovici)