“… cand am inceput, n-am mai putut lasa ecranul din ochi. E foarte inteligenta, sclipitoare si plina de umor cartea ta, cu toate lucrurile grave si adanci la locul lor. Foarte bine scrisa. Evident, pentru generatia noastra e mai mult decat atat, pentru ca retraim niste ani din viata, fie ca am plecat, fie ca am ramas. Dar cred ca le poate da o idee foarte exacta si foarte potrivita celor care nu au trait atunci. E ciudat ca s-a scris atat de putin despre ceva ce ne-a marcat atat de mult.” – Rodica Zafiu

“Cartea are inexactitati istorice fscena evadarii personajului Remus din inchisoarea iugoslava, n.m.] Ii lipsesc cu totul portretele.” – Un personaj

“Nu numai ca imi place, dar e foarte frumos romanul tau autobiografic! iata, pe scurt, cate ceva care poate sta la baza catharsisului?, al placutului pe care l-am simtit citind cartea ta: partile extraordinare de portretizare, dar si secventele – cea cu cainii, cu 2 Maiul, cu cumparaturile, cu orele ca profesor suplinitor si altele, si altele – in care eu ca cititoare am intrat ca intr-o fictiune; esti o entitate inteligenta (o minte si un suflet ) care tot timpul cauta sa inteleaga ce i se intampla si sa-si gaseasca drumul in organismul lumii noi in care ai intrat, tot asa cum, mai intai, s-a luptat ca sa iasa din organismul lumii strambe de aici…” – Ariadna Stefanescu

“Nu am citit-o, cred, doar in cheie anecdotica. Mi-a placut – sau imi place – dincolo de latura ei autobiografica. Imi place narativ pentru ca ajunge in adanc, ca nu ramane doar in cheia absurdului, paradoxului, a unei notari a intamplarii faptelor; imi place pentru felul in care este descris necunoscutul.” – Alt personaj